|
|
EDITORIAL
Diaspora Româneasca
nr. 148, 10 - 16 februarie 2006
Apel reactualizat
ESTE APROAPE EXPIRAT apelul de a convietui în liniste si ajutor reciproc în interiorul comunitatilor românesti. A fost repetat de prea multe ori, dar fara efect. Chiar si asa, acelasi apel ramâne în continuare unul extrem de necesar. Am trecut de ceva vreme de faza inocentei, când, fiind proaspat aterizati prin strainataturi, nu stiam în ce directie s-o apucam, ce se cade sa facem si ce nu. Aveam probabil mare dreptate sa stam cu garda ridicata, necunoscând pericolele. Majoritatea dintre noi avem însa destui ani la activ prin occident si am ajuns sa cunoastem deja lucrurile de care trebuie sa ne ferim. Probabil ca a sosit momentul sa urmam o noua strategie de viata.
Nu poate fi usor sa ne debarasam de vechile obiceiuri. Traiul în România ne-a format ca oameni si rezultatul este unul înfiorator. Suntem rai, egoisti, pusi pe câstiguri rapide, cu încalcarea oricaror reguli daca este necesar, iar, odata ajunsi la munca în strainatate, stresul si alerta si-au marit intensitatea, astfel ca raul din noi se contureaza cu mult mai mare usurinta. Pentru aceasta nu trebuie sa dam vina pe nimeni; nu putem arata cu degetul exponenti ai comunitatilor noastre, nu putem blama un popor întreg sau o tara întreaga pentru ceea ce am ajuns. Cursul istoriei a sculptat o Românie cu oameni uneori hidosi, a caror deprinderi lasa mult de dorit. Comunitatile românesti dezbinate de pe întreg mapamondul reprezinta o consecinta a proastei educatii sociale de care am beneficiat, ca români în România.
Ceea ce propun nu este o schimbare brusca de macaz în ceea ce priveste felul în care îi privim pe ceilalti români. Nu cer sa ne îmbunam peste noapte, sa traim cu totii deodata o toropeala sentimentala, ajungând în final sa ne iubim unul pe altul, ca frati ce suntem, si sa ne sprirjinim reciproc, pentru ca avem suflete bune. Nu! Propun ceva mult mai pragmatic, propun sa ne folosim unul de altul pentru ca în final sa beneficiem împreuna de simbioza în care traim. Este pacat sa ingoram avantajele care ne revin, daca efortul nostru este unul ceva mai unitar! Trebuie sa constientizam ca împreuna ne putem descurca mult mai bine ca pâna acum. Putem împartasi cu onestitate informatii utile, sfaturi legate de munca sau despre alte necesitati de-ale noastre, sa încercam sa evitam dezinformarea prin initierea si propagarea zvonurilor de prost gust de la colt de strada, sau, la nivel imediat, ofertarea de locuri de munca, atunci când acestea devin disponibile, ca ele sa ramâna sau sa intre în posesia noastra. Exista o multitudine de alte posibilitati de asistenta în interiorul comunitatilor noastre, în functie de necesitatile pe care le avem.
Societatea autohtona din tarile occidentale în care traim este diluata, relatiile interumane sunt mai mult sau mai putin superficiale, iar valorile familiale nu prea mai au greutate. Ei bine, într-o astfel de societate, un nucleu format dintr-o comunitate etnica, în conditiile în care ea este unita, beneficiaza de avantaje greu de ignorat. O discriminare pozitiva în sprijinul comunitatii românesti, care ia de multe ori forma nepotismului, poate transforma comunitatea noastra într-una prospera. Aceasta discriminare este un rau de care avem nevoie, macar atâta timp cât simtim ca suntem fragili pe cont propriu.
Vor exista întotdeauna aceia pe care englezii îi numesc “free riders�, adica profitorii care beneficiaza de avantajele unui sistem, fara a investi timp sau efort în punerea pe picioare a mecanismului. Astfel de paraziti exista la fiecare nivel în orice societate; ca exemplu, sunt atâtea persoane care profita de beneficiile sociale primite de la stat, în special în tarile ceva mai dezvoltate. Prin urmare, nici comunitatile românesti n-ar putea fi ferite de pramatii si sunt sanse destul de mari ca incidenta acestor cazuri sa fie la noi destul de deasa. Sistemul nu este perfect.
Am înaintat în trecut si alta idee care ne-ar aduce multe avantaje. În momentul de fata, cele mai dese tipuri de afaceri ale românilor care servesc nevoilor comunitatilor noastre sunt restaurantele si magazinele alimentare românesti. Dar de ce ne-am opri aici? Exista si alte tipuri de afaceri care ar putea sa se deschida. Sa va dau un exemplu. În Anglia sunt multi români constructori care îsi cumpara regulat materiale de constructii si unelte. Sa zicem ca un alt român ar deschide un astfel de magazin. Imediat, ar intra în competitie cu alte magazine specializate pe asa ceva. Însa, într-o comunitate unita si responsabila, aceasta afacere ar avea succes. Magazinul ar avea ca vad suplimentar însasi comunitatea româneasca, ce prefera sa cheltuiasca bani pe care oricum i-ar cheltui, la magazinul românului. La rândul lui, proprietarul magazinului cheltuie din banii câstigati la restaurantul românesc, cumpara hrana de la alimentara româneasca si nu cea turceasca sau ruseasca, îsi cumpara bilet de avion pentru România de la o agentie de turism româneasca etc. Într-un astfel de circuit, ne asiguram singuri clientii si veniturile, se dezvolta o economie proprie care în final ne scoate învingatori. Numai ca trebuie sa renuntam la invidie.
Cum va spuneam, trebuie sa fim pragmatici, sa ne cunoastem propriul interes, sa întelegem ca a conlucra înseamna a prospera.
COSTEL TASENTE
vezi prima pagina a numarului 148
|
|
